Mica mea creste. Saptamana trecuta a inceput sa mearga in patru labe si de saptamana asta merge sprijinita de ambele manute. Sunt foarte multumita de progresele ei, iar ea e incantata ca se poate deplasa acolo unde doreste.
Stateam si ma gandeam la unele poezii pentru copii pe care le stiam cand eram mica si m-am gandit sa le scriu, sa ramana pe undeva, ca memoria tinde sa le uite...

Soricelul Stie-Tot
Sta un ceas miscand din bot
Si isi spune bucuros:
-Vai, ce multe am de ros!
Sapca, sosoni, sosete
Sa le rod pe indelete!
-Soricelule, i-am zis,
Sifonierul e inchis!

Sanda spala la covata,
Si e taaare suparata,
Ca papusa ei cea mica
Murdareste fara frica:
Rochitele, sortulete,
Tot ce are murdareste,
Si nimic nu-i trebuieste.
Vai, vai, dragi copii,
Numai mama sa nu fii!

Radu si Rodica
Toata ziulica
Robotesc prin curte
Ca sunt treburi multe.
Fetita spala rochita,
Baiatul rareste stratul,
Numai rata mai hapsana,
Se cearta c-un pui de râmă.

Gelu, Gica, Barbu, Gina
Fac gimnastica spunand:
"Unu-doi, unu-doi,
Faceti toti la fel ca noi
C-asa crestem noi cei mici,
Sanatosi, voiosi, voinici".

Nelu a spart o cana: Plici!
Neatent, ce poti sa zici?
Insa nimeni nu-l zari,
S-o ascunda, bine-o fi?
Se gandeste, se gandeste,
Cana nu se mai lipeste.
Vine tata: "Ce-i cu tine?
Ce esti suparat copile?"
Lacrimi mici apar sub geana:
-Nu-i nimic, am spart o cana.
-Rau! Dar nu pot sa te cert...
Ai spus drept, si eu te iert!

Daca imi mai amintesc, mai scriu... :-)