Un om credincios fiind asuprit de necredincioşi, merse într-o zi la duhovnicul său şi i se plânse, zicându-i:
- "Ce au cu mine, părinte, de nu mă lasă în pace?"
Părintele, un om bătrân şi plin de înţelepciune, îl luă şi îl duse în
grădină. Acolo se aflau şi pomi roditori şi alţii neroditori.
- lată fiul meu, ai aici pilda vieţii. Crezi tu oare că aruncă cineva cu pietre în pomii aceştia cari au numai frunze?
Nu, fiule - oamenii aruncă cu pietre numai în pomii cu roade. Fii
vesel că te asupresc oamenii - căci asemeni pomului cu roade eşti.
De-atunci, omul acela nu s-a mai văitat de asupririle semenilor.
“Doamne Atotputernice, revarsă mila Ta spre mine si nu mă lipsi de ea vreodată, pentru că și eu știu că fără mila Ta nu poate exista nimic”.
Așa se ruga Sf. Pahomie și pun și eu înaintea mea și înaintea începerii acestui drum rugaciunea aceasta, știind că fără ajutorul lui Dumnezeu nimic din ceea ce înseamnă viața mea și ceea ce sunt nu ar exista, ci totul există din cauză că Domnul s-a milostivit de roaba Lui.
Așa se ruga Sf. Pahomie și pun și eu înaintea mea și înaintea începerii acestui drum rugaciunea aceasta, știind că fără ajutorul lui Dumnezeu nimic din ceea ce înseamnă viața mea și ceea ce sunt nu ar exista, ci totul există din cauză că Domnul s-a milostivit de roaba Lui.
9 februarie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu